Cristalinul este lentila transparentă a ochiului, de formă biconvexă, cu rol în focalizarea luminii pe retină. Pierderea transparenței cristalinului (opacifiere), sub influența diverșilor factori, poartă denumirea de cataractă.
În funcție de stadiul evolutiv cataracta poate fi incipientă, imatură, matură și hipermatură, iar după momentul apariției se clasifică în embrionară, congenitală, evolutivă și senilă.

​
Cauze
Vârsta Cataracta senilă este cel mai frecvent întâlnit tip de cataractă. Adeseori proprietarii nu remarcă existența acestei afecțiuni decât în stadiile avansate, deoarece opacifierea cristalinului se produce lent (câțiva ani), scăderea acuității vizuale este graduală, iar animalul se descurcă perfect în mediul familiar (evită obstacolele a căror localizare o cunoaște).

Cauze patologice Principalul reprezentant al acestei categorii este cataracta diabetică. În acest caz pierderea acuității vizuale este bruscă, de ordinul zilelor, pâna la maxim 1-2 săptămâni. Deși animalul nu manifestă încă celelalte simptome asociate diabetului, consultul oftalmologic asociat cu determinarea glicemiei conduc la stabilirea diagnosticului.

Cauze traumatice Cataractele traumatice sunt, de obicei, unilaterale, diferența de culoare a puilei între cei doi ochi fiind semnul ce alertează proprietarii. Câinii dezvoltă acest tip de cataractă consecutiv traumelor la nivelul capului (lovituri, prinderea capului în tocul ușii, etc). În cazul pisicilor, cataractele traumatice sunt asociate cu căderile de la înălțimi relativ mici (dulapuri, scări, perdele).

Cauze toxice Spre deosebire de cele de tip traumatic, cataractele toxice sunt bilaterale, debutul variind de la câteva zile la câteva luni după expunerea la agentul toxic. Acestea sunt diagnosticate frecvent la câinii tineri, datorită curiozității lor ce îi împinge către consumul de substanțe cu miros puternic. Printre substanțele ce pot determina instalarea cataractei toxice se numără naftalina, medicația de uz uman ce conține cortizon, vopseluri, lacuri, adezivi, etc.

​
Simptome
Posesorii observă modificarea culorii pupilei, determinată de opacifierea cristalinului. Pupila apare alb-fumurie sau alb-porțelanie, dând impresia de "albeață" a ochilor.
Comportamentul și obiceiurile animalului se modifică proporțional cu viteza de pierdere a acuității vizuale. Acesta devine apatic, retras, neinteresat de jucării sau plimbări. Schimbarea mediului (mutarea mobilei, de exemplu) face orientarea dificilă, astfel că animalele suferinde de cataractă se lovesc frecvent de diferite obiecte, par dezorientate și refuză deplasarea.

​
Tratament
Metoda de tratament este aleasă în funcție de stadiul evolutiv al bolii. Pentru cataractele incipiente sau imature, terapia medicamentoasă vizează reglarea metabolismului cristalinului, încetinind evoluția afecțiunii.
Tratamentul chirurgical se realizează prin eliminarea cristalinului afectat și implantul de cristalin artificial. Această intervenție se recomandă a fi realizată în stadiul de cataractă imatură. În cazul cataractelor senile și hipermature terapia chirurgicală poate atrage coplicații postoperatorii.



Toate articolele din categoria General